…

Preşedintele interimar Ilie Bolojan transmite un mesaj de „La mulţi ani” celor care îşi serbează onomastica, în Duminica Floriilor, transmite Agerpres. El menţionează că în...

Lieutenant Alastair Thorne was a Colonial Fleet officer who served on board the Battlestar Pegasus in the lead-up to the Fall of the Twelve Colonies. Following the capture of Gina Inviere, a Cylon age...

S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi». Citeşte şi: Păstorului celui bun i se cuvine să aibă trei lucruri: una, credinţa curată; a doua, înţelepciune întreagă; şi a treia, să aibă toiag în mână Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie! Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt. Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da. Citeşte şi: Ce spune Hristos despre jurăminte? "Iar Eu vă spun vouă: Să nu vă juraţi deloc" Apoi starețul l-a întrebat din nou: «Și ți-au răspuns?». Atunci, bucuros, părintele Toma i-a povestit toată întâmplarea. Uimit, starețul continua să-l întrebe, vrând să se asigure că nu a înțeles greșit. Binecuvântatul părinte Toma credea că aceasta este rânduiala care se ține la mănăstire în fiecare an și tocmai de aceea nu i s-a părut prea ciudat. Povestirea cu pricina a fost consemnată în scris de către respectabilul arhiereu aghiorit Hrisostom, episcop de Rodóstolos, pe baza mărturiilor părinților de la mănăstirea Sfântul Pavel, care au fost de față atunci când s-a petrecut minunea. Citeşte şi: Cuvinte din Everghetinos: Lupta dintre bine și rău se dă în viața noastră _Patericul Athonit_

Cei răi nu vor mai putea să își aplice planurile malefice. Cei răi nu vor mai putea plănui nimic împotriva lui Dumnezeu. Fără să Îi fie impus, cât de mult face Hristos pentru noi! Reușește să ne atragă în comuniune cu El, în starea de rai. Dar nu vom reuși să ne angajăm în lucrarea de despătimire fără să ne asumăm Crucea suferinței. **Preocupați prea mult de exterior.** Farisei contemporani. Ori saduchei ce nu cred în înviere. Irodieni vicleni așijderea. Pescari, prea puțini pescari, care să aibă experiența furtunii și să știe unde să pescuiască. Lumina pâlpâie prea slab, insesizabil. Se așteaptă o vâlvătaie de la noi, nu un laser anemic. Dar Lumina va birui în noi. Întunericul lumii decăzute va fi învins. Păcatul actual estemultitasking-ul, grija de prea multe. **Mântuirea trebuie luată în serios** , câtă vreme formează preocuparea lui Dumnezeu și planul veșnic al Lui. În fața lui Dumnezeu, experiem lumina Lui, dar – paradoxal – și păcatele noastre. Orice cuvânt rostit de către noi în numele Lui cu credință ne întărește cu puterea harului. Este foarte important pentru Dumnezeu ca noi să ne mântuim. El vrea cât mai mulți să guste din veșnicia Lui. Dumnezeu ne-a creat capacitatea de a deveni subiecți ai iubirii Lui. Această iubire ne face nemuritori. Fiul vrea ca toți oamenii să iubească pe Tatăl și să împlinească voia Lui. Când vorbim cu alții, vrem să fie atenți (asta vrea și Dumnezeu de la noi). Citeşte şi: Canon de Rugăciune al bolnavului de cancer **Hristos este omul central,** ne explică părintele Stăniloae: fără tendințe egoiste și fiind purtătorul de grijă al tuturor. Deși om smerit, se vede la fiecare pas că e și Dumnezeu. Îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar numai atât cât ni S-a revelat. Din cauză că oamenii resping iubirea, credința pare de neînțeles (și speranța pare absurdă). Este cert că Hristos este tot ceea ce poate fi mai real, mai viu, mai în stare să ne ajute. Fără a sta în permanentă legătură cu El, nu ne putem mântui. Mântuirea nu se realizează prin a ști ceva sau prin a face altceva, ci prin a fi împreună cu Hristos. Astfel, a căuta mântuirea nu este nimic altceva decât a căuta comuniunea cu Hristos. Citind Evanghelia, avem certitudinea prezenței Lui, Îl simțim în maximă apropiere de noi. Ca Învățător, El ne oferă posibilitatea de a cunoaște bunătatea lui Dumnezeu. Auzind Evanghelia (credința vine prin auzire), ne lămurim ce vrea Dumnezeu de la lumea contemporană. O singură întrebare cuprinde tot: Ce să fac să mă mântuiesc? Nu ne pune nimeni să Îi memorăm doctrina, ci să iubim din toată inima pe Dumnezeul iubirii noastre. Și, totuși, unii aleg ura. Hristos Învățătorul luminează poporul (are autoritate divină, împărtășește convingeri). Nici un alt învățător nu și-a menținut peste veacuri aceeași autoritate asupra sufletelor. Citeşte şi: Biserica este unitatea în Hristos, unirea cea mai strânsă cu Hristos a tuturor celor ce cred cu adevărat în El şi Îl iubesc **În domeniul credinței există încredințări.** Cuvântul divin este o sursă demnă de crezare. E cert, e sigur. Certitudinea înseamnă încredere deplină în Cineva. Nu este nimi Cc mai frumos decât a fi cu Dumnezeu. E singura Cale, e periculos să mergi pe alt drum, necunoscut. Marele adevăr: Dumnezeu va birui în noi. Dar să nu ne culcăm pe o ureche, nu putem păcăli iadul cu un ceai. Existența Lui este o certitudine. Mai sunt locuri în Arcă. Până și melcul a ajuns. Adevărata fericire e în noi înșine, dacă în noi sălășluiește Dumnezeu. Dacă vrei să scapi de un coșmar, trebuie să te trezești. Tot ce avem este de la Dumnezeu, singurul lucru din noi care nu este de la Dumnezeu este păcatul. **Fără Evanghelie, lumea se degradează.** Păcatul aduce doar strâmtorare și mâhnire, depărtare de Dumnezeu. Suntem iubiți cu iubire veșnică de Dumnezeu, El ne păstrează bunătatea Lui (Ieremia 31, 3). Păcatul este cel mai periculos somnifer. Domnul Iisus Hristos a înviat, ca mântuirea noastră să fie sigură. Vrea să ne replămădească. Așa cum suntem acum, putem trăi cu Dumnezeu? Creștinismul nu a inventat crucea romană, ci curajul de a o purta. Citeşte şi: Bine este a nu păcătui, dar bine este şi atunci când cei ce au păcătuit se pocăiesc **Obstacole în calea fericirii: oboseala, competiția, frica de ce zic alții, indiferența.** Încredere: Dumnezeu prezintă suficientă garanție. Cine aleargă după bani, lasă baltă mântuirea sufletului. Hristos a dat totul, nu a păstrat nimic. Vrea să împartă veșnicia cu noi. Nimeni nu vrea în temniță, dar închisorile sunt pline. Dumnezeu este respins atunci când suntem preocupați de altceva. **Rezistența împotriva păgânismului.** Prin metode pașnice, luptându-ne cu patimile din noi. A rezista înseamnă a se împotrivi, a ține piept, a nu ceda, a nu se lăsa învins. Numai citind Evanghelia înțelegem limpede vocația noastră. Tragedia provine din neînțelegerea rostului. Pierdem tot mai mult din înțelegerea duhovnicească. Tulburările sunt furtuni cauzate de patimi. Nu există mântuire în afara Bisericii, ci doar infern. Acest adevăr îl putem înțelege doar în genunchi. Hristos ne oferă cuvintele vieții veșnice. Hristos promite veșnicia și o și oferă. Singura piedică rămâne nemărturisirea păcatelor. Dumnezeu amână pedeapsa, noi să nu amânăm întoarcerea. El nu aduce dileme, ci convingeri puternice. _**Sursa: Lumea Credintei**_