#suflet
Crina, dragostea mea – Melodie populară românească dedicată soției mele | SCUMPU FAMILY RECORDS

CRINA, DRAGOSTEA MEA – O MELODIE DIN SUFLET, PENTRU SOȚIA MEA! Unele iubiri nu pot fi exprimate în cuvinte.
Crina, dragostea mea – Melodie populară românească dedicată soției mele | SCUMPU FAMILY RECORDS
CRINA, DRAGOSTEA MEA – O MELODIE DIN SUFLET, PENTRU SOȚIA MEA! Unele iubiri nu pot fi exprimate în cuvinte.
stiri-necenzurate.com
November 16, 2026 at 9:15 AM
Violeta, fata lu' tata – Melodie dedicată fiicei mele | Balkan Dance 2026

VIOLETA, FATA LU' TATA! – O MELODIE DIN SUFLET, DEDICATĂ FIICEI MELE! Există o iubire pe care nimeni și nimic nu o ...
Violeta, fata lu' tata – Melodie dedicată fiicei mele | Balkan Dance 2026
VIOLETA, FATA LU' TATA! – O MELODIE DIN SUFLET, DEDICATĂ FIICEI MELE! Există o iubire pe care nimeni și nimic nu o ...
stiri-necenzurate.com
November 16, 2026 at 9:13 AM
Sfântul Vasile Cel Mare: Postul urcă folosul la suflet
„Sunaţi din trâmbiţă în ziua cea binevestită a Domnului”(Ps. 80, 4.) Poruncă profetică sunt cuvintele aces­tea! Dar citirile din Sfânta Scriptură, pe care le-am citit astăzi, sunt mai puternice decât sunetul trâmbiţei şi mai lămurite decât orice instrument muzical. Ne ves­tesc sărbătoarea premergătoare acestor zile. Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lepădat postul iudaic şi ne-a arătat adevăratul post, spunând: Nu postiţi în judecăţi şi în certuri… ci dezleagă toată legătura nedreptăţii” (Is. 58, 4, 6.); iar Domnul a zis: „Nu Fiţi trişti… ci spălă-ţi fata ta şi unge-ţi capul tău”( Matei 6, 16-17). Citeşte şi:Cultivarea inimii prin trezvie şi rugăciune Să fim deci cuprinşi de nişte simţăminte ca aces­tea, aşa cum am şi fost învăţaţi! Să nu ne mâhnim de zilele ce se apropie! Să fim veseli în ele, aşa cum se cuvine sfinţilor. Cel trist nu primeşte cunună, iar cel care suspină nu biruie. Nu te întrista când ţi se poartă de grijă! E o nebunie să nu te bucuri de sănătatea sufletului şi să te mâhneşti de schimbarea mâncăruri­lor, lăsând să se înţeleagă că-ţi face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât purtarea de grijă a sufletu­lui. Citeşte şi:Sfântul Ioan Gură de Aur: Să-i învățăm pe copii noștri să pună virtutea mai presus de orice Săturarea mărgineşte plăcerea numai la pântece; postul, însă, urcă folosul la suflet. Bucură-te, că ti s-a dat de Doctor un leac ce ucide păcatul. După cum viermii, care se înmulţesc în pântecele copiilor, sunt distruşi cu doctorii foarte amare, tot aşa şi postul, vrednic cu adevărat de acest nume, când pătrunde în suflet, omoară păcatul ascuns în adânc. Citeşte şi:Este foarte trist ca preotul să iasă pe uşile împărăteşti, să-i cheme pe creştini să se împărtăşească şi nimeni să nu se apropie! Sf. Vasile Cel Mare, _Despre post, Ed. IMBOR,_ Buc., 2009
www.aparatorul.md
November 16, 2026 at 3:58 PM
Mulțumesc din suflet! Ești foarte drăguț 😘❤️
November 10, 2026 at 10:23 PM
„Ce folos este pentru un om dacă el dobândește întreaga lume, dar sufletul lui îl va pierde?" – Întrebarea care nu poate fi ignorată

Sfântul Nicolae Velimirovici avertizează că forțele care vor puterea totală asupra lumii au înlocuit grija pentru suflet cu scopuri pământești și L-au mutat pe […]
Original post on mastodon.social
mastodon.social
November 18, 2026 at 2:52 PM
„Scoateți afară apa înecătoare de suflet prin mărturisire și lacrimi” – Cuvântul Sfântului Teodor Studitul despre corabia sufletului și lupta cu patimile

Citește mai departe:
https://c.aparatorul.md/5pmem
November 11, 2026 at 12:12 PM
Despre Fericitul Pavel cel Simplu ucenicul Sfantului Antonie

Citește articolul integral:
www.aparatorul.md/despre-feric…
Despre Fericitul Pavel cel Simplu ucenicul Sfantului Antonie
#### Povestit-au parintii un lucru ca acesta: ca venind oarecand in manastire Pavel cel Simplu pentru cercetarea si folosul fratilor, dupa ce s-a inchinat lor, s-a dus cu dansii la biserica pentru a savarsi slujba; kinopoisk.ru si, stand inaintea usilor bisericii, lua aminte la fiecare dintre ei, ca sa vada cu ce fel de suflet intra, caci avea si acest har de la Dumnezeu: a vedea adica pe fiecare ce fel este cu sufletul, precum si noi vedem unii pe altii pe dinafara; si-i vedea pe toti cu fata luminata si cu obrazul vesel, si pe care ingerul cuiva il vedea bucurandu-se spre acela, se bucura de el si multumea lui Dumnezeu. Vazu apoi pe oarecare intrand negru la fata si intunecat in tot trupul, si diavolii tinandu-l pe acesta din amandoua partile, si, printr-un capastru pe care-l pusesera in jurul lui, il trageau catre dansii, iar pe ingerul lui il vazu urmnand de departe trist is posomorat. Acestea vazindu-le batranul, a lacrimat si, batandu-si pieptul cu mana, a sezut inaintea bisericii, plangand foarte pe fratele ce i se aratase astfel; iar fratii, vazand schimbarea cea de naprasma a batranului si acea plangere jalnica si dureroasa, apropiindu-se, il intrebau voind sa stie pricina, rugandu-l totodata sa intre cu dansii la slujba; iar el scuturandu-se de dansii, sedea afara, tare tanguindu-l pe fratele; iar slobozindu-se ei de la slujba si iesind, lua aminte Pavel la fiecare, voind a sti in ce fel se afla atunci cand ies. Citeşte şi:Trebuie să ştim că vine Judecata de Apoi şi să ne raportăm cum se cuvine la acea zi şi la acel eveniment Si l-a vazut pe barbatul acela care la intrare i s-a aratat cu fata neagra si intunecat, care si tot trupul il avea inconjurat de draci; dar acum l-a vazut cu fata luminata si cu trupul alb, si pe draci adica urmand de departe, iar pe sfantul inger petrecand aproape de dansul si bucurandu-se foarte spre dansul. Acestea dar in chip neasteptat vazandu-le Pavel, a sarit cu uimire si, bucurandu-se, striga, binecuvantand pe Domnul si, zicand: ” O, negraita iubirea de oameni a Stapanului nostru si bunatatea Lui!” Si, alergand, s-a suit pe o treapta oarecare mai inalta si a strigat zicand: ” Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu! Cat sunt de infricosatoare si pline de toata mirarea!” Citeşte şi:Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Si s-au adunat toti cu sarguinta, auzind cele zise. Si a povestit Cuviosul Pavel cele ce a vazut atunci cand intra fratele, si iarasi cele cand iesea; apoi a poftit si pe acel barbat sa spuna tuturor de acea schimbare atat de mare. Iar el, fara de sfiala, povestea cele despre sine, zicand: ” Eu sunt un om pacatos, si pana acum am trait in curvie. Iar acum, intrand in sfanta biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Proorocul Isaia graind printr-insul: _Spalati-va, si curati va faceti. Alungati afara viclesugurile din inimile voastre si dinaintea ochilor Mei. Invatati-va a face binele. Si de vor fi pacatele voastre ca purpura, ca zapada le voi albi. Si, de veti voi si Ma veti asculta pe Mine, veti manca bunatatile pamantului_(Is.1,16-19) Citeşte şi:Despre taina pocăinţei - Parintele Porfirie Acestea auzindu-le eu, umilindu-ma si suspinand dintr-adanc, am zis catre Dumnezeu: ” Stapane, Doamne Dumnezeule, Cel ce ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, cele ce acum le-ai fagaduit prin Proorocul Tau le implineste si intru mine , pacatosul si nevrednicul. Ca iata, iti dau Tie cuvant, cunoscatorului de inimi Dumnezeu, ca ma lepad de toata faradelegea si fapta spurcata, carora le-am slujit, si nu voi mai adauga catre acestea, de Tine fiind ajutorat, ci Tie voi sluji din toata puterea, Iubitorului de oameni si Stapanului nostru”. Si intru aceste asezaminte iesind din biserica, am judecat ca si cu lucrurile sa plinesc acestea prin harul cel de sus.” Everghetinosul vol.I Pricina I, cap.VI edit.Egumenita
www.aparatorul.md
November 17, 2026 at 3:43 PM
Nu ne aduc niciun folos urechile trupești dacă urechile sufletului sunt închise

Tot cel nelegiuit are urechile sufletești închise pentru că este surd cu duhul

Citește articolul integral:
www.aparatorul.md/nu-ne-aduc-n…
Nu ne aduc niciun folos urechile trupești dacă urechile sufletului sunt închise
Trupul are auz, iar sufletul are și el auzul său. Nu orice trup are auzul ascuțit. Nici orice suflet. Dumnezeu spune sufletului: nu ucide, nu fura, nu preacurvi, ferește-te de rău și fă binele, și celelalte. Iar **sufletul al cărui auz este fin, aude și Îl ascultă pe Dumnezeu care vorbește și face ceea ce Acesta îi poruncește**. Nu este posibil, cu adevărat nu este posibil ca sufletul să nu asculte de Dumnezeu și să nu facă ceea ce El poruncește, dacă are urechile sale deschise. Omul ascultă de împăratul pământesc și de căpeteniile lui și face ceea ce acesta pruncește. Deci, de Dumnezeu care-i vorbește, nu va asculta oare sufletul dacă are auzul bun? Desigur că da! Cu toată râvna și dulceața ascultă și-I răspunde: „Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea” (Psalmul 107, 1). Nu ne aduc niciun folos urechile trupești dacă urechile sufletului sunt închise Dreptul patriarh Avraam, căruia Dumnezeu i-a grăit, a avut un fin auz al sufletului: „Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu”, și celelalte. „Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul” (Facerea 12, 1-4). Toți cei cărora le-a grăit Hristos au avut urechile bine deschise: „Veniți după Mine și au mers după El” (Matei 4, 19-22). Orice suflet care se străduiește cu râvnă să împlinească poruncile lui Dumnezeu are auzul sănătos. Nu în zadar spune Domnul Hristos în Evanghelie: „Cel ce are urechi de auzit, să audă” (Luca 8, 8). Citeşte şi:Multa vorbire aduce vătămare trezviei și rânduielii lăuntrice Toți au urechi, dar nu toți au urechi de auzit. Prin urechi de auzit se înțelege să ai urechile sufletului deschise. **Nu ne aduc niciun folos urechile trupești dacă urechile sufletului sunt închise**. Trupul este surd dacă urechile lui sunt închise. Cel surd trupește nu aude ceea ce alt om îi grăiește, îi poruncește și îi făgăduiește, pentru că nu poate auzi. Tot așa și cel surd duhovnicește – adică cel al cărui auz al sufletului este închis – nu aude ceea ce Dumnezeu îi grăiește, îi poruncește și îi făgăduiește. Cum poate auzi dacă nu are auzul bun? Tot cel desfrânat și preadesfrânat, tot cel răpitor, tâlhar, tot cel ce ia mită, tot cel iubitor de argint, iubitor de plăceri, într-un cuvânt – **tot cel nelegiuit are urechile sufletești închise pentru că este surd cu duhul**. Câți asemenea oameni aud cuvântul dumnezeiesc, dar nu ascultă de Dumnezeu și nu se îndreaptă? Ei ascultă, dar nu aud. Aud cu urechile trupești, dar nu aud cu cele duhovnicești. Și cum ar putea să audă atâta timp cât urechile lor sunt închise? Citeşte şi:Pe cel ce se apropie de Dumnezeu, îl vor urma în permanenţă ura, răutatea şi prigoana acestei lumi Câți oameni nu aud cuvântul lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28), dar nu vor să vină la Hristos și să aibă pace? Se agață de lume ca de o scumpă comoară, chiar dacă le aduce neliniște și îi duce la pierzanie. Aceasta este surzenia duhovnicească! „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine”, spune Domnul Hristos (Apocalipsa 3, 20). Adevărat și nemincinos este acest cuvânt! Iisus cel Milosârd pentru toți Și-a vărsat Sângele Său, pe toți vrea să-i mântuiască, pe toți și pe fiecare în parte îi cercetează, stă înaintea casei fiecărui suflet și bate la ușă, vrea să intre să pregătească cina cea mai dulce. Dar sufletul surd nu aude acest glas preadulce. Ce suflet nu ar deschide ușa casei sale și nu ar primi cu bună plăcere și cu bucurie un atât de scump, de drag, de râvnit Oaspete, dacă ar auzi glasul Lui? Acest Oaspete nu are nevoie de hrana și de băutura noastră. El Însuși așază masa Sa și ne îndulcește cu hrana Sa cerească și cu băutura Sa cea dulce. Citeşte şi:Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk: Patimile lumii acesteia înăbușă cuvântul dumnezeiesc ** _Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, pp. 84-85_**
www.aparatorul.md
November 18, 2026 at 11:43 PM
De ce, suflete al meu, nu mă asculţi când eu cu lacrimi te chem şi-ţi vorbesc?

Citește articolul integral:
www.aparatorul.md/de-ce-suflet…
De ce, suflete al meu, nu mă asculţi când eu cu lacrimi te chem şi-ţi vorbesc?
Cât de greu este să stai de vorbă cu tine însuţi! Cât de greu este să-ți vădeşti tu însuţi rănile tale! Cât de greu este să te cunoşti pe tine însuţi! Ah, suflete al meu, te doare acest adevăr atât de trist! Te doare, căci eu te îmbii cu hrană tare, iar tu tot mâncare de copil doreşti. Eu te îmbii cu mană cerească, iar tu tot spre mâncarea Egiptului râvneşti. Eu îţi făgăduiesc pustia, iar tu tot către lumea asta tinzi. Eu îţi vorbesc de Hristos, iar tu îmi aminteşti de lume. Eu te întăresc în nădejdea vieţii veşnice, iar tu te înspăimânţi de moartea cea vremelnică a trupului. Eu îţi descriu chinurile cele groaznice şi veşnice ale iadului, iar tu, nepăsător, îmi râzi în faţă. Citeşte şi:Crucea este semnul alegerii dumnezeiești, pecetea lui Hristos Eu îţi pun în faţă moartea cea neaşteptată, iar tu îmi vorbeşti de viaţă. Da, suflete al meu, niciodată nu ne înţelegem noi amândoi. Niciodată nu îmi dai crezare. Când eu plâng, tu râzi, şi când te chem să plângem împreună, tu mă întrebi pentru ce! Când este timpul să ne bucurăm duhovniceşte, tu te arăţi plictisit și rece şi-mi zici că n-ai pentru ce. Citeşte şi:Statornicia în hotărârea cea bună, precum și răbdarea în ostenelile, risipesc și alungă tot păcatul Da, suflete, niciodată nu ne înţelegem, niciodată, între noi este o groapă adâncă care ne desparte. Lumea cu poftele ei ne-a săpat-o. Lumea, lumea, suflete al meu, ea este duşmanul nostru, ea ne-nvrăjbeşte, ea ne sapă groapa pierzării. Da, lumea, … şi-atunci de ce, suflete al meu, nu mă asculţi când eu cu lacrimi te chem şi-ţi vorbesc? Citeşte şi:Întocmai cum Sfântul Ioan Teologul a fost prorocul celor viitoare, Moise a fost prorocul celor din trecut _Părintele Ioanichie Bălan_ _Extras din ”Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan”, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 116_
www.aparatorul.md
November 18, 2026 at 5:58 PM
Sf. Cuvios Teodor Studitul: Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței

Citește articolul integral:
www.aparatorul.md/sf-cuvios-te…
Sf. Cuvios Teodor Studitul: Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței
O viață avem, o viață să luptăm pentru curățirea de patimi și unirea cu Hristos! Gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței. Despre faptul că trebuie să ne petrecem întreaga noastră viață în nevoință Frați și părinți, fiindcă am fost învredniciți, cu harul lui Hristos, să săvârșim Sfintele Paști, iarăși ne întoarcem la lucrările noastre, când muncind, când amintindu-ne de Patimile cele de viață făcătoare ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar că Paștele a trecut nu înseamnă că a trecut de la noi și amintirea lui, ci noi să avem pururea sub priviri mântuitoarele Patimi, răstignirea, îngroparea, învierea, pentru ca, prin ocuparea cu acestea, să nu fim cheltuiți de patimi. Iar dacă vreodată, din nebăgare de seamă, suntem prinși, repede să privim din nou la Răstignitul Iisus, Domnul slavei, și îndată va răsări tămăduire sufletelor noastre. Citeşte şi:„Toți sfinții s-au adunat ca să-l întâmpine" – Sfârșitul minunat al Sfântului Daniil Stâlpnicul Fiindcă și odinioară Israel, când era mușcat de șerpi, privind la șarpele de aramă, se tămăduia. Căci știți că gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Vedeți că primăvara este producătoare/ ațâțătoare de sânge: Trupul poftește împotriva duhului, și duhul împotriva trupului, și sporirea unuia devine pierzania celuilalt. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Căci cel ce aleargă în stadion nu este proclamat biruitor dacă aleargă o cursă sau două, ci dacă săvârșește cele două îndoite curse. Și noi, așadar, să nu ne mulțumim că ne-am nevoit în Postul Mare sau la Cincizecime, ci dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței. Citeşte şi:Sfântul Serafim de Sarov: Cum să rămânem netulburați, când alții vor să ne strice pacea sufletului Prin urmare, o, fraților, să luptăm încă lupta cea bună, să asudăm și mai mult pentru virtute, și mai mult să ne omorâm trupul, și mai mult să ne supunem trupul, încă și mai mult să alungăm patimile, purtând totdeauna în trup omorârea Domnului Iisus [1], având totdeauna în noi înșine osânda morții. Căci și noi vom muri negreșit, precum și părinții și frații noștri, și ne vom muta de la cele de aici și ne vom duce în locuri străine și vom vedea vederi pe care niciodată nu le-am mai văzut. Și înfricoșător este ceea ce se spune și plin de uimire și de spaimă pentru cel ce are minte. Citeşte şi:Cum îl pot eu ajuta pe aproapele, când mă aflu în păcate și primejdii mai mari decât el? Așadar, să fim pururea cutremurați și înfricoșați, păzindu-ne simțurile noastre, de la auzirea deșartă, de la vederea vătămătoare, de la parfumuri femeiești, de la orice îndeletnicire rea, cu totul să ne aducem prinos lui Dumnezeu, pentru ca, bineplăcându-I Lui, să devenim moștenitori ai bunătăților veșnice, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Sfântul Teodor Studitul, Cateheze către ucenicii săi. Cateheza 1, traducere de Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia) [1] II Cor. 4, 10.
www.aparatorul.md
November 18, 2026 at 3:42 PM
Încălcarea poruncii lui Dumnezeu este cauza tuturor tipurilor de moarte, atât ale sufletului, cât și ale trupului

Citește pe site:
https://c.aparatorul.md/z243s
Încălcarea poruncii lui Dumnezeu este cauza tuturor tipurilor de moarte, atât ale sufletului, cât și ale trupului
Mulți se întreabă ce este moartea în Biblie. În concordanță cu Biblia, după cum separarea sufletului de trup este moartea trupului, la fel și separarea lui Dumnezeu de suflet este moartea sufletului. Iar această moarte a sufletului este moartea adevărată. Acest lucru este clarificat prin porunca dată în paradis, când Dumnezeu i-a spus lui Adam: „În orice zi vei mânca din copacul interzis, vei muri cu siguranță” (vezi Gen. 2:17). Și într-adevăr sufletul lui Adam a murit devenind, prin călcarea poruncii, despărțit de Dumnezeu; căci trupește a continuat să trăiască după acea vreme, chiar și timp de nouă sute treizeci de ani (cf. Gen 5: 5). Citeşte şi: Nouă lucrare a vrăjmaşului acum este să pecetluiască sufletele oamenilor cu semnul Fiarei, 666 Moartea, care a corupt sufletul din cauza călcării, nu numai că a stricat sufletul și l-a făcut pe om blestemat; de asemenea, a făcut corpul însuși supus oboselii, suferinței și coruptibilității și, în final, l-a predat morții. Căci, după moartea sinelui său provocată de fărădelege, Adam cel pământesc a auzit cuvintele: „Pământul va fi blestemat din cauza a ceea ce faci, va produce pentru tine spini și ciulini; prin transpirația frunții tale îți vei mânca pâinea până când te vei întoarce în pământul din care ai fost luat: căci tu ești pământ, iar în pământ te vei întoarce ”(Gen. 3: 17-19). Citeşte şi: Sf. Ioan Maximovici: Viaţa noastră pământească este o pregătire pentru viaţa viitoare şi, prin moartea noastră, această pregătire se încheie Sfântul Pavel spune: „Dacă trăiești în conformitate cu sinele tău căzut, vei muri, dar dacă prin Duhul vei extirpa acțiunile malefice ale sinelui tău căzut, vei trăi” (Rom. 8:13). Aici vorbește despre viață și moarte în veacul ce urmează să fie: viața este bucuria împărăției veșnice, iar moartea osânda unei vieți care merge continuu în spre îmbătrânire. Citeşte şi: Despre pericolele falsei spiritualități, cea care înșală și rătăcește tot mai multe persoane Prin urmare, încălcarea poruncii lui Dumnezeu este cauza tuturor tipurilor de moarte, atât ale sufletului, cât și ale trupului, fie ele în viața prezentă sau în acea osândă nesfârșită. Iar moartea, corect vorbind, este aceasta: pentru ca sufletul să fie necondus și nelegat de harul divin și să fie subjugat la păcat. Cum moartea sufletului este moartea autentică, adevărată, la fel și viața sufletului este viața autentică, adevărată. Viața sufletului este unirea cu Dumnezeu, deoarece viața trupului este unirea sa cu sufletul. _**Bazat pe Sfântul Grigorie Palama**_
www.aparatorul.md
November 13, 2026 at 11:42 AM
Se cade a ne ruga pentru vrăjmași și pentru cei ce ne fac supărare?

Citește pe site:
https://c.aparatorul.md/qjwai
Se cade a ne ruga pentru vrăjmași și pentru cei ce ne fac supărare?
Cu cât te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atât mai mult adeverești pe Dumnezeu și face El Însuși izbândă pentru tine: „Că a mea este izbândirea, Eu voi răsplăti” (Deuteronomul 32, 35), zice Domnul. Și iarăși a zis Domnul: „Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi. Rugați-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare, pentru cei ce vă izgonesc pe voi” (Matei 5, 44). Se cade a ne ruga pentru vrăjmași și pentru cei ce ne fac supărare? Și pentru care pricină a poruncit El aceasta? Pentru că, adică, **să te izbăvească pe tine de necaz și de mânie și de pomenirea de rău și ca să te învrednicească pe tine de dragostea Lui cea desăvârșită**. Că voiește ca să mântuiască pe toți oamenii și la cunoștința adevărului să-i aducă. Citeşte şi: Sf. Ioan Gură de Aur: Trebuie sa facem totul ca sa stārpim īnceputurile pacatelor Și ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toți la fel îi iubește, dar pe cel cu fapte bune îl proslăvește, iar pe cel rău, în veacul acesta, se silește spre cele bune a-l întoarce, ca pe unul ce întru întuneric umblă cu nebunia sa. Pentru că cel desăvârșit, fiind bun dăruitor, nu știe deosebirea, nici ce este al său, nici al străinului, nici robului, nici celui slobod, nici credinciosului, nici necredinciosului, ci pe toți asemenea miluiește. Că, după cum zice Apostolul, nu este nici evreu, nici elin, ci toți una sunt în Hristos, Căruia este slava, împreună cu Tatăl și cu Preasfântul Duh, Cel de viață dătător. Amin. (**Sfântul Ioan Gură de Aur**) Citeşte şi: Sfântul Serafim de Sarov: În locul unde nu există lumină, toate sunt întunecate (_Proloagele_ , volumul 1, Editura Bunavestire, p. 464)
www.aparatorul.md
November 12, 2026 at 1:42 AM
Now playing on Rockstar Radio: suflet nou (official lyric video) by bosquito! Tune in now: https://a5.asurahosting.com/public/rockstar_radio
November 7, 2026 at 9:10 PM
Sf. Gherman, Patriarhul Constantinopolului: UNDE ESTE CREDINŢĂ, ACOLO ESTE ŞI ÎNDRĂZNEALĂ ŞI CURAJ ŞI BĂRBĂŢIE

Citește pe site:
https://c.aparatorul.md/q3b2y
https://c.aparatorul.md/q3b2y
Sf. Gherman, Patriarhul Constantinopolului: UNDE ESTE CREDINŢĂ, ACOLO ESTE ŞI ÎNDRĂZNEALĂ ŞI CURAJ ŞI BĂRBĂŢIE
Iubiţii mei, Biserica cinsteşte acele suflete viteze, care şi-au arătat iubirea lor faţă de Hristos. Cinsteşte, de pildă, pe acele femei viteze, pe purtătoarele de miruri, care în noaptea Sâmbetei celei Mari, spre Duminică s-au dus pe înfricoşătoarea Golgotă, unde era mormântul lui Hristos, ca să se închine; şi ele au auzit primele mesajul că Hristos a înviat. Aceste femei nu s-au temut de nimic. Cine crede cu adevărat în Hristos are un suflet viteaz. Credinţa şi laşitatea nu sunt compatibile. Unde este credinţă, acolo este şi îndrăzneală şi curaj şi bărbăţie. Un minunat exemplu de bărbăţie creştină ne dă şi un sfânt -s fântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Îl sărbătoreşte anual în părţile noastre, în Prespa, un minunat sat care-i poartă numele, satul Sfântul Gherman. Acestui sfânt îi vom închina această scurtă omilie a noastră. Creştinii mei, luaţi aminte. *** Sfântul Gherman, a trăit într-o perioadă tulbure a Imperiului Bizantin. A trăit pe vremea în care groaznicii duşmani ai Ortodoxiei, iconomahii, au vrut să arunce icoanele din toate bisericile, pentru că nebunii credeau că închinându-se icoanelor se închină la idoli. Sfântul Gherman s-a născut în Constantinopol în veacul al optulea. Tatăl lui era unul din acei străluciţi demnitari (axiomatikos) care slujiseră în slăvita armată a lui Heraclie. Heraclie, după cum se ştie, a fost acel împărat credincios care i-a învins pe perşi şi a adus înapoi cinstita Cruce. În zilele acestui slăvit împărat, cetatea a fost salvată de atacul barbarilor şi din recunoştinţă faţă de Apărătoarea Doamnă (Apărătoarea Generalissimă), Preasfânta Fecioară Maria, s-a cântat atunci pentru prima oară Imnul Acatist. În acel mediu evlavios a trăit tatăl Sfântului Gherman. Dar, atunci când după moartea lui Heraclie a venit un alt împărat, acesta l-a urât şi l-a izgonit pe tatăl Sfântului, a poruncit să fie arestat şi ucis cu acuzaţia falsă că plănuia o revoluţie împotriva împăratului. Întreaga familie a tatălui, rude şi prieteni, au fost prigoniţi. Atunci, micul Gherman a fost pedepsit şi el. A suferit o groaznică pedeapsă. L-au făcut eunuc, ca să-l facă un inutil. Dar ceea ce de lume se considera o catastrofă, pentru Gherman a fost o fericire, pentru că a fost izbăvit de groaznica ispită a trupului, care chinuieşte pe cei mai mulţi oameni şi şi-a închinat tot restul vieţii lui studierii Scripturii şi rugăciunii. A ajuns un tânăr distins, care se remarca prin respectul, cinstea, cunoaşterea, ştiinţa şi, mai înainte de toate, frica lui Dumnezeu. Din dorinţa de a-I sluji lui Dumnezeu a devenit cleric; mai întâi diacon, apoi preot şi mai târziu episcop. Ca Episcop de Cizic a strălucit prin cuvânt şi faptă. Faima lui se întinsese pretutindeni. Şi de aceea, când tronul Patriarhului Constantinopolului a fost văduvit, poporul şi clerul au cerut ca Episcopul Gherman al Ciziculului să devină Patriarh al Constantinopolului. Şi astfel, Patriarh al Constantinopolului a devenit Sfântul Gherman. Ca Arhiepiscop l-a imitat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care şi el, cu vreme în urmă, fusese Arhiepiscop al Constantinopolului „prin alegerea clerului şi a poporului”. Sfântul Gherman a dezvoltat o activitate bisericească importantă. Nu a lăsat nicio duminică şi nicio mare sărbătoare fără să predice cuvântul lui Dumnezeu. Poporul alerga şi asculta predicile lui, predici care aduceau lacrimi în ochii păcătoşilor. Sfântul Gherman avea în plus şi harisma poeziei. Adică a alcătuit tropare şi imne spre cinstea lui Hristos, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor. Erau foarte frumoase. Şi până astăzi se cântă opere poetice ale Sfântului Gherman la diferite sărbători de peste an. Citeşte şi: Cum vor aduce femeile pe calea cea dreaptă pe bărbaţii lor? Dar iubitul Patriarh al Constantinopolului nu a rămas multă vreme în tron. Nici doi ani nu împlinise din ziua în care devenise Patriarh. Deoarece Gherman a intrat în conflict cu împăratul Leon Isaurul. Acesta era un groaznic iconoclast. Împărat mândru, obraznic şi sever, Isaurul l-a chemat pe Patriarhul Gherman la palat şi i-a cerut să emită un decret împotriva sfintelor icoane. În zadar Patriarhul a încercat să-l convingă că pretenţia lui este absurdă. Împărate, i-a spus, este inadmisibil să intervii în treburile bisericeşti. Treburile bisericeşti sunt conduse de Sinoadele episcopilor, şi mai ales că este vorba despre teme foarte serioase, cum este tema icoanelor, se cuvine să se convoace un Sinod Ecumenic şi el să hotărască. Cine sunt eu, ca să iau o astfel de hotărâre, contrară Predaniei Bisericii? Şi a încheiat: Dacă sunt un Iona, aruncaţi-mă în mare. Află însă, că fără hotărârea unui Sinod Ecumenic nu pot să fac nimic. _„În afara Sinodului Ecumenic, împărate, nu pot să înnoiesc sau să inovez în credinţă”._ Şi pentru că împăratul stăruia în pretenţia lui absurdă şi blasfemiatoare, Sfântul Gherman a preferat părăsească tronul decât să facă voia împăratului şi să rămână în tron. Pentru Sfântul Gherman tronul nu era un scop; era un mijloc pentru a se lupta pentru credinţa ortodoxă. Sfântul Gherman s-a dus în biserică, s-a rugat şi şi-a scos omoforul, l-a lăsat pe Sfânta Masă şi a plecat şi s-a dus în afara cetăţii la o locuinţă părintească, unde a rămas până la moartea sa. Citeşte şi: Vrăjmașul se străduiește să aducă mânia, ca să-l facă pe om incapabil nu numai de rugăciune, ci și de orice lucru bun Sfântul Gherman s-a dovedit unul din cei mai eroici Patriarhi ai Constantinopolului, şi prin exemplul său continuă şi până astăzi să înveţe episcopi şi patriarhi, că trebuie să fie gata pentru credinţă să-şi jertfească până şi tronurile şi viaţa. Altfel, vor fi nevrednici de a purta numele de conducător duhovnicesc în biserică. Se vor face vânzători şi trădători. Şi vai de ei! Citeşte şi: Sfântul Macarie de la Optina: Viaţa creştină este un război duhovnicesc purtat pănă la moarte *** Iubiţii mei! În regiunea noastră, după cum am spus, există în Prespa un sat minunat, care are numele Sfântului Gherman şi sărbătoreşte în fiecare an, pe 12 mai, ziua pomenirii Sfântului. Acest sat era odată mare. Avea peste 3000 de locuitori şi era şi reşedinţa Episcopului de Prespe. Acum este un sat mic, care nu are mai mult de 400 de locuitori. Biserica Sfântului Gherman din sat este un monument arheologic, despre care specialiştii spun că a fost construită în secolul al X-lea, într-o epocă în care credinţa ortodoxă strălucea şi întreaga regiune Prespe era plină de sihăstrii săpate în stâncile sălbatice ale Prespei Mari, pe care le vedeţi acum că stau ca nişte cuiburi de vulturi pustii şi plângi şi suspini. Ah, de s-ar întoarce iarăşi acei ani ai credinţei! Unde este credinţă, acolo este şi măreţie. Unde este necredinţă, acolo este şi ticăloşie şi nefericire şi nimicire. _**Sursa: Cartea ”FLORI ÎNMIRESMATE” – Episcopul Augustin Kandiotis, fost Mitropolit de Florina**_
www.aparatorul.md
November 8, 2026 at 9:42 AM
România, de ce plângi? O melodie pentru toți românii de acasă și din diaspora

ROMÂNIA, DE CE PLÂNGI? – O melodie despre durerea, speranța și dorul românilor! Câteodată, o melodie spune ceea ce milioane de oameni simt, dar nu mai găsesc cuvintele să exprime. Această piesă este dedicată tuturor…
România, de ce plângi? O melodie pentru toți românii de acasă și din diaspora
ROMÂNIA, DE CE PLÂNGI? – O melodie despre durerea, speranța și dorul românilor! Câteodată, o melodie spune ceea ce milioane de oameni simt, dar nu mai găsesc cuvintele să exprime. Această piesă este dedicată tuturor românilor care muncesc, luptă, speră și își doresc o viață mai bună. Românilor care au rămas acasă, celor care au plecat departe pentru un trai mai bun, celor care își cresc copiii cu dorul de România în suflet și celor care încă mai cred că lucrurile se pot schimba.
stiri-necenzurate.com
November 8, 2026 at 4:30 PM
Reţetele Sfinţilor pentru lucrarea virtuţii

Citește pe site:
https://c.aparatorul.md/mcq7f
https://c.aparatorul.md/mcq7f
Reţetele Sfinţilor pentru lucrarea virtuţii
#### – Gheronda, care sunt însuşirile Sfinţilor? – Dragostea cu smerenia, simplitatea cu discernământul sunt însuşirile Sfinţilor. Dacă omul se sileşte pe sine cu discernământ să urmeze vieţuirea Sfinţilor, se sfinţeşte şi el. Vom fi ajutaţi mult în lucrarea pentru dobândirea virtuţilor dacă îi luăm drept pildă pe Sfinţi. Comparându-ne pe noi înşine cu Sfinţii, ne vedem propriile patimi, ne mustrăm pe noi înşine, ne smerim şi ne nevoim cu mărime de suflet şi cu râvnă dumnezeiască să le urmăm pilda. Citeşte şi: De ce atunci cînd citim lucrări lumești nu ne plictisim, dar cum trecem la cărţi sfinte ne este atît de greu? Nu avem nici o îndreptăţire să nu sporim, atâta vreme cât avem reţetele Sfinţilor şi viaţa lor, pilda lor cea sfântă. Toţi Sfinţii sunt copii ai lui Dumnezeu şi ne ajută pe noi, copiii sărmani ai lui Dumnezeu, arătându-ne chipul în care ne putem izbăvi de meşteşugirile celui viclean. Prin cercetarea Vieţilor Sfinţilor sufletul nostru se înflăcărează şi este îndemnat să le urmeze pilda şi să înainteze cu vitejie în lupta pentru dobândirea virtuţilor. Aceeaşi nebunie duhovnicească poate fi văzută la toţi Sfinţii, doar că la fiecare apare sub alt chip. Vede dragostea pe care o aveau pentru Dumnezeu şi astfel se aprinde înlăuntrul lui dumnezeiasca râvnă de ai imita. Citeşte şi: „Planificarea familială” – o ecuație fără Dumnezeu Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, _Patimi și Virtuți,_ Ed. Evanghelismos, p. 157.
www.aparatorul.md
November 7, 2026 at 1:42 PM
Gheron Iosif Isihastul: Răbdarea în ispită

Citește pe site:
https://c.aparatorul.md/eytln
https://c.aparatorul.md/eytln
Gheron Iosif Isihastul: Răbdarea în ispită
Viața duhovnicească se câștigă luptând cu noblețe cu mărime de suflet, cu multă bucurie și cu atenția îndreptată spre Hristosul cu care ne împărtășim. Avem nevoie ca prin împărtășire să facem părtășie cu Hristos Dumnezeul nostru astfel încât să aibă loc comunicarea însușirilor dumnezeiești către sufletul și trupul nostru. Dacă ne vom concentra atenția numai pe dobândirea lui Hristos, pe urmarea lui Hristos, pe dorința acerbă de a pune umărul sub Crucea Sa atunci vom reuși în fața ispitelor care conjunctura vieții ni le oferă prin pronia divină. Părintele Gheron Iosif ne supune atenției câteva repere de maximă importanță în lupta duhovnicească, ne aduce pilde din viața și experiențele sale astfel încât să fim încredințați de veridicitatea soluțiilor folosite de el și înaintașii săi. Și ne spune adresându-se unui ucenic care i-a scirs: Am primit chiar acum scrisoarea ta și am citit cele ce îmi scrii. Mă bucur de sănătatea ta și mă întristez de necazurile tale. Ceea ce îmi scrii ți se întâmplă, fiul meu, pentru că nu ai răbdare. Tu, fiul meu, cauți pe Hristos, vrei să intri în cetatea cerească. Se roagă pentru aceasta duhovnicul tău, se roagă părinții toți, mă rog și eu sărmanul aici, între stânci. Domnul ne aude pe toți, dar pentru înfrângerea semeției sufletului tău ca să se smerească acesta, pentru a lupta împotriva mâniei, furiei, fierbințelii patimilor, egoismului, ți-a trimis un ghimpe – această mică ispită – să te înghiontească, să înduri, să te deranjeze continuu, să înveți îndelunga răbdare. Și încet-încet să îmblânzești mânia, furia și tulburarea, înăbușindu-le înlăuntrul tău și neîngăduind să iasă afară vreun cuvânt greu. Atunci, puterea Satanei, care este înăbușită o dată, de două ori, de multe ori, pleacă și lasă omul ca eu un miel blând și liniștit. Citeşte şi: Cuvinte cu multa putere de la Staretul Varsanufie de la Optina Ascultă un lucru care mi s-a întâmplat mie. Când eram în lume, cu mulți mă certam. Aveam inimă de leu. Dar iubirea lui Hristos m-a înmuiat. Dacă ar fi să povestesc câte am primit în fiecare zi din cauza acestei patimi, at trebui să scriu o carte întreagă.Vrând să mă slobozească din legăturile patimii, Dumnezeu a adus asupra mea toate relele: ocări, batjocură, ispitiri, osândiri pe nedrept. Și nu așa, numai de încercare, ci în stare să ucidă. Dar îndurând și înăbușind înlăuntrul meu pe Satana cu nemărginită răbdare, am primit eliberarea de rău. Într-o iarnă grea, m-a păzit ispititorul și a ridicat asupra mea toate năpăstuirile, așa cum știe el să ispitească și cum Domnul îl lasă să încerce. Și dacă a încercat de două-trei ori și atacurile lui au rămas fără rezultat, iată că un vânt puternic a pătuns deodată pe ușă, care a cutremurat acoperișul casei cu toți cei de față, ridicând acoperișul acela de piatră în aer ca și când ar fi fost un avion și făcându-l să se sfărâme de stâncă în fața noastră, în zăpadă. Dacă vei auzi și felurile ispitelor, nu te poți să te ții fără să te vatămi, judecând pe cei vinovați. Cu toate acestea însă, îndurând toate încercările tale, vei primi ca răsplată atâta har pe măsura ispitelor, care sunt fără de măsură. Să nu crezi că dacă fugi de o ispită nu va veni alta. Va veni oricum. Și dacă te arăți fără de curaj în fața uneia, așa vei fi în fața tuturor ispitelor. Citeşte şi: „Mai rea ca toate e uitarea” – Avertismentul cutremurător din Pateric despre dușmanul nevăzut care ruinează tot ce zidește omul Pentru că ispita este înlăuntrul nostru. Nu o vezi, fiul meu? Ia, fii atent! O aprinde pe aceasta, înfierbântă sângele și urcă spre gât, ajunge la cap, întunecă mintea. Stă ca un nod în gâtul nostru și împiedică chiar și răsuflarea, făcând pe om să se înăbușe. Poate să fie celălalt care ațâță cel mai rău om, sau poate ispita îl pune și pe acela să te tulbure li să te întunece pe tine. Citeşte şi: Sfantul Ioan Gura de Aur despre rugaciunea inimii Domnul îl lasă însă pentru ca tu să devii, de fiecare dată, mai încercat și să ajungi la nepătimire. Deoarece, atunci când tu ești pregătit și îl aștepți, nu te tulburi, nu te pierzi, nu-ți ieși din fire. Îmi scrii că, dacă ai fi cunoscut că aveai să primești har, ai fi suferit o mie de astfel de ispite. De unde știi tu că, dacă ai răbdat, n-ai fi primit har? Eu îți spun ție și tuturor fraților că nu cunosc alt drum mai scurt ca acela de a suporta ispitele care-ți vin, orcare ar fi felul în care vin. Starea duhovnicească a omului și harul pe care îl are din răbdare se văd. Cum de vă rabdă pe toți duhovnicul? Pentru că are răbdare. Aceasta dovedește că are har. Are virtute. Virtutea nu are clopoțel, ca să o cunoști după sunatul clopoțelului. Clopoțelul virtuții, dacă crezi, este îngăduința, îndelunga răbdare, suferința. Acestea sunt podoabele monahului și ale oricărui creștin. Dacă are în vedere răsplata de sus și harul pe care îl va lua de la Domnul, cel ce se luptă toate le va îndura. _**Mărturii din viața monahală – Gheron Iosif – Editura Bizantină București – 1995**_
www.aparatorul.md
November 7, 2026 at 1:42 AM
100 de sfaturi folositoare și de suflet mântuitoare

Citește pe site:
https://c.aparatorul.md/57vv3
https://c.aparatorul.md/57vv3
November 3, 2026 at 8:08 AM
(payhip.com/b/G0wR8?utm_... „Cărțile sunt ferestre deschise spre alte lumi, iar cea de față este o adevărată bijuterie pentru suflet. O poveste scurtă, dar intensă, care îți rămâne în inimă mult timp după ce o termini de citit. 📖✨
Găsiți cartea aici:
👇
bsky.app
👇**
Începutul și Sfârșitul Dragostei Capcana Scam-ului Emoțional vol 1
Aceasta nu este o poveste oarecare. Tot ce vei citi în cele 150 de pagini ale acestui prim volum este bazat în totalitate pe fapte reale – o experiență profundă pe care am trăit-o pe propria mea piele...
payhip.com
November 4, 2026 at 9:10 PM